@ 63 continuare ,..Conferinta lui R.Steiner din 22 Nov. 1913,..informatii din Cronica Akasa

http://mihaiiasiromania.blogspot.ro
informatii din Cronica Akasa


63  continuare, din Conferinta lui R.Steiner
       informatii din Cronica Akasa,  22 Nov. 1913

                     ,...faptul ca a fost nevoit sa-si spuna:Odinioara paganii aveau acte cultice care-i uneau pe oameni cu entitatile bune ale anumitor ierarhii, a fost a doua mare durere pentru IISUS.Dar totul a ajuns la decadenta, a fost corupt,in asa fel incat exista deja lacasuri ca acesta,unde toate puterile bune s-au transformat in forte demonice,in asa fel incat s-a ajuns pana acolo incat poporul din jur a fost parasit de vechii Zei pagani.Prin urmare,declinul paganismului i-a aparut in fata sufletului intr-un alt mod,mult mai launtric,mai concret,decat se intamplase in cazul religiei iudaice. Trebuie sa cunoastem putin,deosebirea dintre ceea ce se petrece cand simtirea izvoraste dintr-o asemenea traire imaginativa nemijlocita sau dintr-o cunoastere teoretica.Daca-ti indrepti privirea spre acest punct din Cronica Akasa, ai impresia unei trairi infinit de importante,dar infinit de dureroase din istoria evolutiei omenirii,care se comprima,la randul ei,in acest moment imaginativ.El stia acum :Asa traiau odinioara printre pagani forte divin-spirituale,dar chiar daca ar mai trai,astazi n-ar mai exista nici oamenii,nici posibilitatile necesare pentru ca oamenii sa restabileasca in mod real acea veche legatura.Ceea ce vietuia El acum,erau aceste strigate de jale ale omenirii,comprimate,concentrate intr-o traire de scurta durata.Iar cand s-a inaltat la perceperea a ceea ce fusese revelat odinioara,in perioadele de maxima inflorire a paganismului,el a auzit cuvinte - asa putem spune - pe care le simtea ca si cum ar fi fost misterul intregii vieti a omului pe Pamant si al legaturii sale cu entitatile divin-spirituale.N-am putut altfel decat sa exprim ceea ce a vorbit spre sufletul lui IISUS, cazut ca mort la pamant,care tocmai incepea sa revina la starea normala,n-am putut altfel decat sa exprim aceasta,in cuvintele limbii germane,in felul urmator. Si din anumite motive,a trebuit sa comunice mai intai aceste cuvinte prietenilor nostri adunati impreuna in momentul in care am pus piatra fundamentala pentru cladirea noastra din Dornach.Ceea ce s-a facut auzit atunci se poate exprima sub forma de intelepciune,in cuvintele limbii germane,in felul urmator :
Amin /  Domnesc relele / Martori ai egoitatii ce se elibereaza / Vina a sinei de altii purtata / Vietuita in painea  zilnica /In care nu domneste Vointa Cerurilor/
Fiindca omul s-a despartit de Imparatia Voastra /Si a uitat Numele Voastre / Voi, Parinti din Ceruri.  Vedeti,dragii mei prieteni,e ceva ca un fel de "Tatal Nostru" inversat, dar asa trebuie sa-l avem :Amin / Domnesc relele /Martori ai egoitatii ce se elibereaza/ Vina a sinei de altii purtata/ Vietuita in painea zilnica/ In care nu domneste Vointa Cerurilor/ Fiindca omul s-a despartit de Imparatia Voastra/Si a uitat Numele Voastre /Voi, Parinti din Ceruri.
Dupa ce i s-a aratat aceasta drept misterul existentei omului pe Pamant si al legaturii sale cu existenta divin-spirituala,IISUS a revenit la constienta obisnuita si i-a vazut pe demonii si pe oamenii care fugeau.Avea acum in trecutul sau un important moment al vietii.El stia acum care este situatia cu evolutia omenirii si in ceea ce priveste paganismul.Si putea sa-si spuna :Si pe teritoriile intinse ale lumii pagane evolutia merge in jos. -Nu ajunsese la cunoasterea acestui lucru prin observatie exterioara,ci prin observatia sufletului, o cunoastere care-i spunea:Paganismul, ca si iudaismul,au nevoie de ceva cu totul nou,au nevoie de un impuls absolut nou ! La putin timp dupa ce a facut aceasta experienta cu paganismul,a pornit spre casa.Avea cam 24 de ani. Dupa ce a ajuns acasa, tatal sau a murit curand, si IISUS a trait din nou in Nazareth,cu familia sa si cu mama sa vitrega(adoptiva).Si s-a vazut din ce in ce mai mult ca ceilalti il intelegeau tot mai putin.Doar mama sa vitrega (adoptiva) se educase tot mai mult in sensul unei anumite intelegeri a inimii sau bazate pe iubire fata de lucrurile coplesitoare - chiar daca incompleta,in acea perioada - care se petreceau in acest suflet.Si astfel,chiar daca mama sa era inca departe de a-l intelege in mod mai intim,intre ei au putut fi schimbate cateodata unele cuvinte, chiar daca ele erau inca superficiale in raport cu ceea ce simtea IISUS.in asa fel incat mama sa a evoluat din ce in ce mai mult in sensul intelegerii a ceea ce traia in sufletul lui IISUS.  In aceasta perioada El a mai avut inca o experienta deosebita,care i-a adus o a 3-a mare suferinta. Intre varsta de 24 de ani si pana la 30 de ani.El a intrat tot mai mult in legatura cu o comunitate de oameni care luase fiinta de mai multa vreme; e vorba de comuniunea esenienilor.Ea era formata din oameni care-si dadeau seama ca in istoria omenirii avea loc o  criza, ca religia iudaica si cea a paganilor ajunsesera,in cadrul evolutiei lor descendente,intr-un punct in care oamenii trebuie sa caute o cale noua de gasire a unirii cu lumea divin-spirituala.In raport cu metodele folosite in vechile misterii,modul de viata cautat de esenieni pentru a ajunge iarasi la unirea cu lumea divin-spirituala era, totusi, de fapt,ceva nou.Esenienii aveau niste reguli de viata deosebit de severe,pentru a cauta,dupa o viata plina de renuntari,plina de daruire,dupa o viata care depasea cu mult o simpla desavarsire sufleteasca si intelectuala,unirea cu Divin-Spiritualul. De fapt,in acea vreme,esenienii erau destul de numerosi.Principala lor resedinta era la Marea Moarta.Dar aveau pretutindeni asezari izolate,in tinuturile Asiei Mici si ele sporeau la numar prin faptul ca,ici si colo,cate un om se simtea indemnat,datorita unor imprejurari care survin intotdeauna pe acest taram,sali se alature esenienilor,deoarece era atras de ideea eseniana,de idealul esenian.Un asemenea om trebuia atunci sa treaca in posesia ordinului esenian tot ceea ce avea,iar ordinul prescria membrilor sai niste reguli foarte severe [de aici inspiratia pentru COMUNISM
Un membru al ordinului nu putea sa detina niciun bun ca proprietate personala.
Un om sau altul avea intr-un loc sau altul cate o mica proprietate.Cand devenea esenian,aceasta proprietate,care poate se afla la mare departare,le revenea esenienilor, astfel incat esenienii aveau peste tot asemenea proprietati.
Obisnuiau sa trimita acolo frati mai tineri,dar nu pe cei care cedasera proprietatea.Din proprietatea comuna,fiecare il putea sprijini pe fiecare,daca era socotit demn de aceasta,o regula din care putem vedea ca in momente diferite din istoria omenirii ii priesc lucruri diferite, fiindca in epoca noastra o asemenea regula ar fi deosebit de aspra.Dar o asemenea regula exista pentru esenieni.Ea consta in faptul ca fiecare avea dreptul de a sprijini din avutul comun orice fel de oameni pe care-i considera demni de a fi ajutati,dar nu oameni inruditi intre ei.Asa ceva era exclus cu cea mai mare severitate,atat in ceea ce priveste rudele apropiate,cat si pe cele indepartate.In cadrul ordinului insusi existau diferite grade.Cel mai inalt dintre ele era un grad foarte secret.Cu greu aveai acces la el.


                                                continuarea in 64

                                                                    D.M.

Postări populare de pe acest blog