@27. despre Starile planetare succesive,... din Conferintele lui R. Steiner

http://mihaiiasiromania.blogspot.roinformatii spirituale



27.despre,..Starile planetare succesive
                 din Conferintele lui Rudolf Steiner


                 Probabil, dupa  ce ati lecturat  materialele anterioare(pct 24,25,26) poate ca in mintea dumneavoastra au aparut unele ganduri, unele intrebari referitoare la regnul care s-ar putea spune ca este la nivelul cel mai de jos in seria Ierarhiilor spirituale. Este foarte normal, caci fata de modul obisnuit de a gandi si de a-ti reprezenta faptele, o mare parte din ceea ce s-a spus poate parea la inceput indoielnic si destul de inexplicabil. Conferintele ce urmeaza vor lamuri unele aspecte. Sa revenim asupra unui aspect, ca sa 
stiti in ce stare de spirit trebuie abordate astfel de cunostinte.
                                Am  putea, de exemplu, sa ne punem intrebarea: Daca intr-adevar eliberezi o fiinta prinsa prin vraja intr-o piatra numai gandindu-te la ea, reflectand asupra ei, ce mai ramane atunci din piatra aceea ? Ce se intampla de fapt? Fiinta aceea mai este in piatra? Iar daca mai vine cineva dupa aceea si  se petrece  acelasi proces, ce se intampla? Multi si-ar putea pune  astfel de intrebari. Trebuie sa ne dam seama ca asemenea lucruri nu pot sa fie intelese de om prin modul de gandire pe care il foloseste de obicei pe Pamant. 
  Caci in lumea noastra totul este invaluit, totul este cuprins de maya si lucrurile ne par in gand cu totul altfel decat sunt ele in realitate.
Nu faptele sunt de vina daca intrebarile raman fara raspuns.  Adesea intrebarile nu sunt bine puse, dar cu timpul vom invata sa le punem corect.
 Lucrurile ni se infatiseaza in cu totul alta lumina atunci cand putem sa ridicam valul care le acopera. 
  Pe Pamant lucrurile se amesteca, fapt care induce mereu in eroare gandirea omeneasca. 
  Pentru a ne da seama mai bine despre ce este vorba, trebuie sa ne ducem foarte mult inapoi in trecut.
Asa cum omul trece din incarnare in incarnare, din metamorfoza in metamorfoza, toate fiintele din Univers, de la cea mai marunta la cea mai mare, se incarneaza si se reincarneaza. Acelasi lucru se intampla si cu Pamantul, aceasta fiinta planetara.   Pamantul nostru nu s-a nascut ca atare; el a fost precedat de o alta stare.  Asa cum o viata omeneasca este reincarnarea unei vieti anterioare.
Pamantul este reintruparea unei planete care l-a precedat si pe care o numim "LUNA" Nu este vorba de Luna de astazi, care nu mai este decat un rest, o ramasita a celei vechi, ci de o stare stravache a Pamantului nostru. Aceasta "LUNA veche" a existat odinioara. Apoi a trecut printr-o faza spirituala numita de obicei "Pralaya", dupa cum si fiinta omeneasca trece printr-o stare spirituala dupa moarte. Si ca si omul  aceasta planeta lunara s-a nascut din nou. Dar acea veche stare lunara  nu era decat reincarnarea planetara a unei stari anterioare, pe care o numim vechiul Soare.
Acela, care nu era Soarele de astazi, ci cu totul alta fiinta - era insusi reintruparea celei mai vechi stari planetare pe care o  cunoastem urcand in  trecut cand vorbim despre intruparile Pamantului : era  vechiul Saturn. Deci, vorbim de 4 intrupari succesive ale Pamantului:Saturn/Soare/Luna/Pamant.
Fiecare stare planetara are o misiune speciala.Care este cea a Pamantului ? - Ea consta in a da posibilitatea celui pe care il numim acum OM sa-si  realizeze existenta ca fiinta omeneasca.
Totul este organizat pe Pamant in asa fel, incat OMUL sa poata deveni un EU, ceea ce nu era posibil in starile anterioare de existenta la care a participat.  Caci OMUL nu a devenit o fiinta omeneasca in sensul actual al cuvantului decat pe Pamant.   Fiecare dintre starile planetare precedente a avut o misiune analoaga.  Pe alte planete, alte fiinte au devenit " oameni", fiinte care se afla acum la un nivel de evolutie  superior omului.
In lucrarea Crestinismul ca rezare mistica,  se spune ca un intelept egiptean i-a dezvaluit grecului Solon un adevar uimitor, adica faptul ca odinioara Zeii au fost fiinte omenesti.   Cunoasterea acestui lucru facea parte dintre adevarurile pe care le invatau in vechime cei care se initiau in Mistere: zeii care se afla acum in inaltimi spirituale, se spunea, n-au fost intotdeauna zei. Ei au evoluat.
Odinioara ei au fost 'oameni", adica au trecut prin stadiul omenesc.
Din aceasta decurge in mod evident un adevar din care cei care se initiau in Mistere trageau o concluzie indrazneata: ca la randul lor oamenii vor deveni odata zei.  Datorita acestei concluzii adevarul insusi era considerat ca primejdios, caci trebuie adaugat aici ca omul nu poate  deveni zeu decat daca a atins maturitatea necesara.   Daca isi inchipuie, la un moment dat, ca l-a gasit pe Dumnezeu in sine insusi inainte de a  atinge maturitatea dorita, nu va deveni Dumnezeu,ci va innebuni.  Deci in fata omului de deschid DOUA  CAI :
                                                         1.  ... sa inainteze cu rabdare spre ceea ce Dionisie Areopagitul 
                                                                                                                            numeste " deificare",
                                                         2....sau sa-si inchipuie inainte de vreme ca aceasta s-a infaptuit 
                                                                                                                                                    deja.
                              Prima cale duce cu adevarat la indumnezeire,  cealalta la nebunie.
Expresiile folosite in Antichitate duc adesea la neintelegeri, pentru ca in vremea noastra nu mai stim sa facem distinctie intre diferitele trepte pe care se afla entitatile divine. Atunci cand vorbea despre zei, initiatul egiptean nu avea in vedere numai un grup de fiinte divine, Divinitatea, ci o intreaga serie ierarhica de entitati divine.  Dionisie Areopagitul, ca si  inteleptii Orientului, stia sa faca distinctia cuvenita intre aceste entitati.  Nu conteaza ca unul vorbeste despre Ingeri iar ceilalti despre Dhyan-
Chohani, caci cei care recunosc cu adevarat unitatea intelepciunii Universale stiu ca aceste nume diferite exprima acelasi lucru.
                            Fiintele nevazute care se gasesc chiar deasupra omului, care au atins un grad de evolutie mai inalt decat al sau, sunt numite in esoterismul crestin Ingeri / Angeloi /Mesageri, caci ei sunt trimisii lumilor spirituale.  Cei care sunt cu o treapta mai sus, adica cu doua trepte mai sus ca  de om, sunt numiti  Arhangheli/ Archangeloi /sau Spirite ale focului.
Urmeaza fiintele care, atunci cand au evoluat in mod normal, se afla cu o treapta deasupra Arhanghelilor -   acestea sunt  Spiritele personalitatii, Fortele  primordiale/ Archaii sau Arheii.
                        Aceste trei grupe de fiinte care se afla imediat deasupra omului au trecut toate prin 
"stadiul  omenesc ". Toate au fost  "oameni"
                       Daca privim  lucrurile la scara timpului cosmic, acest stadiu omenesc nu este prea indepartat in trecutul celor care acum  sunt Ingeri, caci ei erau "oameni" pe vechea Luna.
                       Arhanghelii au trecut prin  acest stadiu pe vechiul Soare, iar Principatele sau Spiritele personalitatii pe vechiul Saturn.
Aceste entitati s-au ridicat gradat deasupra omenirii; ele se afla mai presus de ea in seria Ierarhiilor.
Privind din punct de vedere spiritual ansamblul regnurilor din Univers, vom avea  regnurile:mineral, vegetal,animal, uman,  care sunt vizibile pe Pamant, aapoi, in lumea nevazuta, regnul Ingerilor, cel al Arhanghelilor sau Spirite ale focului si cel al Principatelor sau Spirite ale personalitatii.  Iar in vreme ce in ceea ce priveste viata lor interioara, natura lor, aceste spirite treceau astfel din starea de oameni in cea divina -  sau mai degraba in cea de mesageri ai Zeilor, caci aceasta sunt - , in timp ce aceste fiinte se inaltau in existenta lor spirituala, planetele pe care si pentru care traiau se transformau la randul lor.     Vechiul Soare, pe care Arheii au fost "oameni", aveau cu totul alt aspect decat  Pamantul nostru.                      Am vorbit in Conferintele anterioare (pct 24,25,26) ca pe Pamant distingem  4  elemente : pamant / apa / aer  si  foc  sau caldura.
Pe Saturn nu exista nici urma din primele trei. Exista atunci numai focul sau caldura. Pentru cel care gabdeste materialist, caldura nu poate exista decat legata de obiecte exterioare; pot exista corpuri solide, apa calda, dar nu poate exista caldura in sine. Asa crede materialistul, dar aceasta este o eroare. Daca cu simturile noastre de astazi am fi putut  vedea vechiul Saturn, cum ar fi aratat el ???
           Sa presupunem , ca o ipoteza,  ca pe vechiul Saturn s-ar fi putut zbura in spatiul cosmic; nu s-ar fi vazut nimic in locul unde se gasea acel astru, dar am fi avut impresia ca intram intr-un cuptor de brutarie; nu s-ar fi simtit nici cel mai slab suflu e aer si nici urma de apa; n-ai fi putut sa stai in picioare nici sa pui mana  pe ceva, caci nu exista nimic solid; intregul glob nu era decat caldura. O planeta de caldura, asa era pamantul nostru in prima stare prin care a trecut.  Va dati seama ca Heraclit avea mare dreptate cand spunea ca totul s-a nascut din foc.   Da, totul vine din foc.
Deoarece  Pamantul nu este decat vechiul Saturn metamorfozat, putem spune ca si pe Pamant totul a provenit din foc.  Este un adevar pe care Heraclit l-a aflat in cadrul vechilor Mistere si la acest adevar se refera relatarea ca el a dedicat cartea in care a consemnat acestea zeitei din Efes. Aducand cartea ca ofranda pe altarul zeitei, el adeverea faptul ca datora aceste cunostinte Misterelor din Efes, unde intotdeauna a fost expusa cea mai pura doctrina a focului primordial al lui Saturn.
             Se intelege de la sine ca fiintele pe care le numim Principate sau Spirite ale personalitatii si-au realizat ' stadiul omenesc" in conditii total diferite de cele de astazi. Omul de astazi are posibilitatea sa incorporeze in organismul sau, in oasele sale, in sistemul circulator, solidul, lichidul si gazosul.  "Omul" de pe Saturn - Spirit al personalitatii - trebuia sa-si  alcatuiasca corpul  din caldura
De fapt nu avea decat un corp de caldura.
V-am spus in conferinta precedemta ca exista, ca sa zicem asa, doua fatete ale caldurii : una este cea perceptibila in calitate de caldura interioara; ne este cald  sau frig fara a avea vreun contact cu un corp strain, dar putem, de asemenea, sa simtim o caldura exterioara atunci cand atingem un corp cald.              In evolutia lui Saturn se remarca un fapt deosebit : caldura, care la inceput era exclusiv interna, a devenit spre final exterioara, perceptibila.  Daca ati fi putut intra in spatiul lui Saturn asa cum era el la origine, n-ati fi simtit nici o senzatie de caldura la nivelul pielii, ci in interior, si v-ati fi zis : Ce bine este aici !   Daca ati fi putut cunoaste acest stadiu de inceput al evolutiei lui Saturn, v-ar fi izbit  ceva asemanator cu ceea ce numim acum caldura sufleteasca. Ne putem imagina aceasta experienta gandindu-ne la senzatiile diferite pe care le avem atunci cand privim o suprafata rosie si o suprafata albastra.    Culoarea rosie da o impresie de caldura pe cand  privind albastrul ai o  impresie de racoare.        Inchipuiti-va ce poate simti sufletul omenesc la  vederea unui rosu frumos, sentiment care desigur nu a putut exista in  acea vreme; este aceasta senzatie de caldura placuta pe care ati fi avut-o. Dar la sfarsitul evolutiei lui Saturn nu ati fi avut numai aceasta impresie de multumire interioara, ci pe langa aceasta si senzatia unei calduri ce vine din afara.  Caldura interioara s-a transformat treptat in caldura exterioara. Acesta este drumul strabatut de Saturn de la caldura interioara, psihica, la caldura exterioara, perceptibila, asa cum o cunoastem acum.
               Asa cum copilul se transforma treptat in adult trecand prin tot felul de experiente, Spiritele personalitatii s-au dezvoltat pe vechiul Saturn.    Au simtit la inceput caldura, care le-a dat o impresie de multumire, apoi, putin cate putin, au inceput sa perceapa aceasta caldura si ca pe ceva exterior, ca ceva care s-a infaptuit, s-a intrupat. Ce s-a intamplat atunci????
               La inceput, caldura interioara a globului lui Saturn a dat posibilitatea Spiritelor personalitatii sa se  intrupeze. Apoi, in decursul acestui proces, s-a format caldura exterioara. Daca s-ar fi putut calatori pe Saturn intr-un stadiu mai avansat al evolutiei sale, s-ar  fi distins locuri calde si altele mai reci.                         Suprafata lui Saturn era formata in intregime din "oua de caldura"
Vazut din afara - daca cineva ar fi putut sa le vada -  aratau ca niste mure  sau  boabe de zmeura.
Ce erau acele  "oua" ???  Erau corpurile Spiritelor personalitatii, iar prin caldura lor interioara aceste Spirite produceau caldura exterioara  a oualor de pe Saturn.     Pormind de la aceasta situatie, putem  spune pe buna dreptate ca aceste spirite au "clocit" caldura, ca asa s-au ivit intr-adevar primele corpuri de foc.  Acestea au fost "clocite" pornind din spatiul universal.   In caldura din jur, ouale de caldura s-au  coagulat  sub actiunea focului care vebea din interior.  Astfel ca pe vechiul Saturn  Spiritele personalitatii, Arheii, se incarnasera in  aceste trupuri de foc.  Insusi astrul era alcatuit in intregime din elementul foc.
                      Or, in acea perioada a evolutiei lui Saturn , Spiritele personalitatii aveau de asemenea posibilitatea sa aduca caldura interioara in stare de caldura exterioara printr-un proces intern miscator.   De fapt, aceste Spirite produceau neincetat oua de caldura , pe care apoi le destramau.
                    Va puteti puteti reprezenta mai precis acest lucru presupunand ca faceti o calatorie pe suprafata lui Saturn, veti remarca ca in unele epoci nu era perceptibila nici o  caldura exterioara, ci exista numai senzatia de multumire, de foc interior; apoi, in alte epoci, ouale de caldura  apareau iarasi. Ati percepe in acest fel ceva ce ar putea fi considerat respiratia lui Saturn, dar o respiratie de foc.  Disparand orice caldura exterioara, totul fiind doar un  sentiment de multumire, v-ati spune, ca Saturn inspira din nou caldura, iar intr-un alt moment, cand ati regasi ouale de caldura, v-ati  gandi ca acum Saturn a expirat caldura sa interioara, care  a devenit foc exterior.
                    Aceasta este imaginea pe care Sfintii Rishi o evocau in fata discipolilor lor. Ei ii  readuceau in cuget in epoca vechiului Saturn si ii faceau sa simta ca o intreaga planeta realizeaza un proces care se aseamana cu ritmul actual al respiratiei noastre.  Desteptau in ei imaginea unui foc care exalta in  afara si se fragmenteaza in nenumarate corpuri de caldura, apoi, fiind inspirat din nou, devine  esenta, Eul Spiritelor personalitatii.  Viata aceasta a planetei era comparabila astfel cu o respiratie, dar care pe Saturn era o respiratie de foc, caci aerul nu exista inca.


                                                              continuam  la pct. 28


                                            ,...  sunt de folos aceste informatii  ???


                                                                                   domnita 
 


 

Postări populare de pe acest blog