@ 24. Doctrina predicata de Sfintii Rishi. Rudolf Steiner

http://mihaiiasiromania.blogspot.cominformatii spirituale



24. Doctrina predicata de Sfintii Rishi
               din Conferintele lui R.Steiner

                    Doctrina predicata de sfintii Rishi in prima epoca de civilizatie de dupa Atlantida era o doctrina care se inalta pana la sursele spirituale ale existentei. Aceasta invatatura avea o importanta deosebita deoarece ea patrundea, la inceputul erei noastre, atat de adanc in procesele ce au loc in natura incat putea sa regaseasca in ele actiunea spiritului.  In fond, noi suntem in permanenta inconjurati de entitati si de fenomene spirituale.
Tot ce se petrece in plan material nu este decit expresia unor fapte spirituale ,toate lucrurile care ni seinfatiseaza in forma materiala nu sunt decit manifestari exterioare ale unor fiinte spirituale. Si atunci cand aceasta invatatura sacra vorbea despre fenomenele din jurul nostru, pe care le percepem in apropierea noastra,insista intotdeauna asupra aceluia care, din punctul de vedere  al cunoasterii spirituale de atunci, era cel mai important dintre toate: focul.  In centrul oricarei explicatii privind ceea ce se petrece pe Pamint, se punea ceea ce cercetarea spirituala putea sa spuna despre foc.
             Dar daca dorim sa intelegem aceasta veche doctrina a focului, care a avut un rol atat de mare in vremurile vechi pentru tot ce insemna cunoaster
si chiar pentru  viata, trebuie sa ne facem o idee despre felul cum erau considerate fenomenele si  lucrurile din natura in  lumina acestei doctrine, desigur foarte vechi, cu toate ca este inca inca acceptata de stiinta spirituala de astazi.  Toate cate alcatuiesc mediul fizic in care traieste omul erau reduse atunci la ceea ce se cheama cele 4 elemente.  Aceste 4 elemente(foc,aer,apa,pamint) nu mai sunt recunoscute, desigur, de stiinta materialista moderna. Prin "pamant" nu se intelegea,acolo unde inflorea cunoasterea spirituala, ceea ce intelegem acum prin acest cuvant. Era vorba despre o stare a materiei, starea solida.  Tot ce vedem ca este solid, fie ca este vorba de pamantul arabil, deun cristal, de plumb sau de aur, se numea "pamant"  Tot ce era lichid, nu numai apa, dar orice se putea lichefia, de exemplu o bucata de fier topit sub efectul caldurii, orice metal in stare de fuziune era "apa". Tot ce numim acum "gaz" era considerat "aer", indiferent de natura substantei respective ; hidrogen, oxigen sau altceva. In sfarsit, al 4-lea element era "focul".
                         Stiinta actuala nu considera focul ca fiind ceva comparabil cu pamantul, aerul sau apa; pentru fizica moderna el nu este decat o stare de vibratie. Dar pentru stiinta spirituala, in caldura, in foc, exista o substantialitate, desi aceasta este mult mai subtila decat cea a aerului.
Asa cum  pamantul- deci solidul- se poate transforma in lichid, ceea ce este gazos se transforma treptat, din punctul de vedere al stiintei spirituale, intr-o stare calorica, in foc, si focul este un element atat de subtil incat le impregneaza pe toate celelalte.  Focul impregneaza aerul si-l incalzeste; la fel se intampla cu apa si cu pamantul. In timp ce celelalte 3 elemente sunt izolate, ca sa zicem asa,elementul foc impregneaza totul.  Cei vechi ziceau - lucru confirmat de stiinta spirituala-  ca mai exista inca o diferenta importanta intre pamant, apa, aer si ceea ce numim foc sau caldura.  Cum putem percepe ceea ce este solid? Desigur, atingandu-l, simtind ca opune rezistenta.  La fel si lichidul; el cedeaza mai usor, rezistenta sa este mai mica, totusi il percepem ca pe ceva aflat in afara noastra. Situatia este aceeasi chiar si pentru aer; nu-l percepem decat din exterior. In ceea ce priveste caldura, situatia este complet alta. Atunci cand este vorba de caldura trebuie sa punem in evidenta un lucru care nu are nici o importanta pentru conceptiile actuale, dar care conteaza daca vrem cu adevarat sa patrundem in tainele existentei; faptul ca noi percepem caldura si fara sa avem un contact exterior cu ea. Putem sa o percepem, desigur, ca pe ceva exterior, ca pe celelalte elemente, atingand un corp care are o anumita temperatura. Dar pe de alta parte noi o simtim si in propriul nostru organism. Inca din Antichitate cunoasterea pusese in evidenta acest fapt:" Caldura este singurul element care poate sa fie perceput in interior".       Caldura are deci, doua aspecte, cel exterior, care se dezvaluie cand o percepem din afara, si cel interior, atunci cand simtim starea noastra interna de caldura.
Omul isi da seama foarte bine in ce stare de caldura se gaseste, daca ii este frig sau cald. In schimb, nu este deloc constient de substantele care se aflain el in stare solida, lichida sau gazoasa. El nu incepe sa fie constient de sine insusi decat in elementul caldura. Acest aspect in acelasi timp interior si exterior al caldurii explica faptul ca in toate perioadele stiinta spirituala i-a invatat pe oameni, asa cum o face si astazi, ca exista caldura sau foc acolo unde materia incepe sa devina psihica. Putem deci, sa vorbim, in sensul propriu al cuvantului, de un foc exterior, pe care il percepem la fel ca pe celelalte elemente, si de un foc interior, psihic, care se afla in noi.
Pentru cunoasterea spirituala, focul a constituit intotdeauna un fel de punte intre ceea ce este exterior, material, si ceea ce tine de psihic si nu poate fi perceput decat launtric.
Daca focul a ocupat un loc central in orice studiu asupra naturii, aceasta se datoreaza faptului ca el constituie intr-un fel poarta prin care trecem din afara inauntru. Este intr-adevar ca o poarta in fata careia poti sa te asezi, o privesti din afara, o deschizi si poti apoi sa o privesti din interior.  Asa este focul printre elementele naturii. Ai intrat pe poarta, ai patruns in domeniul sufletului.  Asa se exprima cunoasterea focului. Se considera ca este punctul de intalnire intre materie si elementul psihic.
               Ceea ce vom recapitula acum in sufletele noastre este de fapt o lectie elementara a primei intelepciuni  omenesti.
Iata, cu aproximatie, cam cum spuneau vechii Magistri:
                                               "Privind un lucru care arde, pe care focul il mistuie incetul cu incetul, vei vedea doua lucruri : unul care in acele vremuri era numit "fum", si pe care putem
si noi sa-l numim asa, si un altul, pe care il numim "lumina'.  Intr-adevar acestea sunt fenomenele care apar atunci cand focul distruge un obiect pe de o parte fum, pe de alta parte lumina.   Magistrul explica atunci ca focul se afla la mijloc, intre lumina si fum, ca din flacari se naste intr-un fel pe de o parte lumina, pe de alta parte fumul.
                                              In privinta luminii care se naste din foc, ne putem face o imagine clara dintr-un fapt foarte simplu, dar de mare insemnatate. Daca vom intreba foarte multi oameni "Vedeti lumina?" probabil ca vor raspunde "Bineinteles ca o vad!"   Totusi acest raspuns este gresit, caci de fapt nici un ochi fizic nu vede lumina; afirmatia ca vedem lumina este falsa.
                             Vedem, datorita luminii, corpurile solide, lichide si gazoase, dar nu vedem insasi lumina.    Inchipuiti-va ca intregul spatiu universal ar fi plin de lumina si ca sursa acestei lumini ar fi in spatele vostru, in afara campului vostru vizual. Ati privi acest spatiu saturat de lumina, dar ati vedea lumina insasi ???  N-ati vedea nimic.   Nu vedeti nimic daca un obiect oarecare nu este plasat in acest spatiu luminat. In realitate lumina fizica nu poate fi perceputa ce ochiul fizic. Acesta este un fapt care se dezvaluie cu claritate observatiei spirituale. Pentru aceasta, lumina face ca toate lucrurile sa fie vizibile, dar ea insasi este invizibila.   Este un fapt foarte important : lumina nu este perceptibila pentru simturile noastre.  Se observa din exterior solidul, lichidul, gazul si chiar acest ultim element care este caldura, dar  pe aceasta din urma incepem deja sa o percepem si din interior. Cat despre lumina, ea nu  mai poate fi perceputa din exterior.
Daca credeti ca privind Soarele vedeti lumina, va inselati; vedeti un corp in flacari, o substanta arzand, din care radiaza lumina.  Daca ati putea verifica, ati vedea ca ceea ce percepem este solid, lichid sau gazos. Nu vedem lumina, ci ceea ce arde.
Cand  ne idicam de la pamant la apa, apoi la aer, la foc si in sfarsit la lumina, trecem- din puntul de vedere spiritual- de la ceea ce este perceptibil, vizibil din exterior, la ceea ce este nevazut, spiritual, eteric. Deci se poate spune ca focul este la limita dintre natura perceptibila, exterioara, materiala si ceea ce este eteric, spiritual, ceea ce nu mai este perceptibil din exterior.  Ce se intampla cand un corp este consumat de flacari ???
Cand arde ceva, vedem ca pe de o parte apare lumina, acest prim fenomen deja nu mai este pur material, nici perceptibil din exterior, cu toate ca actioneaza pana in lumea spirituala, este produs de caldura atunci cand ea este destul de puternica ca sa devina o surda de lumina


                                                                continuam la pct 25

                                                                                    domnita    

Postări populare de pe acest blog