@18. Sensul profund care explica de ce la finele Creatiei apare numele de IAHVE. ,.. Rudolf Steiner

http://mihaiiasiromania.blogspot.cominformatii spirituale


18. Sensul profund care explica de ce la finele 
      Creatiei apare numele de Iahve,...
                                           Rudolf Steiner


               Am vazut ca atunci cand au hotarit sa-si finalizeze opera creatoare, prin crearea omului, toate ierarhiile , pana la SERAFIMI si-au unit fortele, dar cand hotarasc sa faca pasul final, au constatat ca au nevoie de un ajutor care se afla deasupra SERAFIMILOR si spre care se inalta privirea spirituala.
Cand Elohimii au vrut sa-si largeasca activitatea creatoare pana la aceasta inaltime ametitoare pentru a primi de acolo ajutor, a trebuit sa se produca ceva ce ne vom stradui sa intelegem in toata profunda sa insemnatate. A trebuit ca ei, ca sa spunem asa
sa se depaseasca pe ei insisi, sa invete a fi capabili sa mearga mai departe decit facusera pana atunci. Pentru a-si duce la bun sfarsit opera, a trebuit ca Elohimii sa dobindeasca forte superioare celor avute pana atunci; grupul lor a trebuit sa se depaseasca pe sine insusi. 
Sa incercam sa ne facem o idee despre modul cum a putut sa se realizeze aceasta depasire printr-o simpla comparatie, luata din procesul de crestere al omului :  cind apare pe lume, sub forma unei fiinte mici, se stie foarte bine ca el nu are inca o constienta a sa proprie, nu are constienta de a fi o  persoana. Abia dupa un anumit timp copilul pronunta " eu", care exprima coeziunea  constientei sale.  Intreaga sa viata sufleteasca se concentreaza apoi in unitatea constientei sale. El creste reunind
in aceasta unitate diversele activitati care,in timpul copilariei, nu aveau o legatura intre ele. Aceasta centralizare reprezinta un real progres pentru om, catre un stadiu superior.
   La fel trebuie sa ne reprezentam, pastrind proportiile, si in ce priveste evolutia Elohimilor. 
   Dupa ce au exercitat o anumita actiune pentru a pregati aparitia omului , insasi aceasta pregatire ii face sa extraga din ei o activitate care ii inalta pe o treapta mai inalta. 
   Ca grup, ei ating o stare de constienta centrala si nu mai sunt un grup, ci devin o Unitate. Si aceasta Unitate este o realitate. 
   Acest moment, acest stadiu al evolutiei lor este de o extrema 
importanta.
Pana acum v-am putut spune ca fiecare Elohim indeplinea o activitate individuala, fiecare venea sa adauge ceva in plus la opera inceputa, pentru a realiza imaginea ideala dupa care urma sa fie format omul. Omul era o reprezentare in care toti  trebuiau  sa isi reuneasca efortul spiritual.
Dar aceasta imagine, aceasta reprezentare nu era inca o realitate si nu a devenit realitate decit atunci cind ei au creat un produs comun.   Aceasta actiune i-a inaltat pe o treapta mai inalta, transformand unitatea lor intr-o realitate efectiva.
         Ei nu au mai fost acum doar un grup de sapte, ci au format un intreg, un tot atat de omogen, incat putem vorbi de o Elohimitate  exprimata septuplu.
         BIBLIA cunoaste acest fapt, ca Elohimii au fost la inceput membrii unui grup care s-au transformat apoi intr-un intreg, intr-un organism unitar.
               Aceasta unitate reala, efectiva a Elohimilor, in care fiecare este ca un organ, o gasim exprimata in GENEZA prin Iahve-Elohim.
Veti gasi acolo conceptul de Iahve , de Iehova, exprimat intr-un mod si mai profund decit inainte.  De aceea , GENEZA nu vorbeste la inceput decit de Elohim si nu incepe sa mentioneze cuvantul Iahve-Elohim decit in momentul cand Elohimii au atins treapta superioara a unitatii.  Iata sensul profund care explica de ce la finele Creatiei apare deodata numele de Iahve.             Trebuie sa patrundem pana la izvoarele oculte pentru a intelege acest fapt.
             Ce explicatii au dat exegetii BIBLIEI acestui fapt, mai ales in secolul al 19-lea ??? Faptul ca intr-un loc apare conceptul de "Elohim", iar intr-altul acela de "Iahve" ar demonstra ca este vorba de doua versiuni ale BIBLIEI, pornind din doua traditii religioase diferite.                              
                                  Trebuie sa se faca o distinctie, spun acesti exegeti, intre ceea ce vine de la un popor care adora Elohimii si ceea ce provine de la un alt popor care adora pe Iahve-Elohim. Nu avem decit sa le despartim ! S-a mers chiar pana acolo, pe aceasta cale, incat am putea avea imaginea unei BIBLII "curcubeu", in  care ceea ce se presupune ca vine de la o sursa sa se scrie cu litere albastre, iar ceea ce vine de la alta sursa cu litere rosii. Chiar exista asemenea Biblii. Nenorocirea este ca trebuie adesea sa separam chiar paragrafele, asa ca inceputul unei fraze este albastru, pentru ca vine de la un popor, iar sfarsitul frazei in rosu, pentru ca vine de la un altul. Nu ne mai ramine decit sa admiram ca cele doua fragmente s-au lipit atat de miraculos si ca a fost nevoie de un compilator abil care sa fi reunit cele doua traditii !
            In epoca noastra s-a desfasurat un mare zel pentru promovarea acestor exegeze, si cand cunoastem aceasta chestiune se poate spune ca nu a fost, poate,nici o cercetare stiintifica sau istorica unde sa se fi consumat atata energie ca in exegeza si teologia secolului al 19-lea.  Si  acest gand ne umple de o profunda tristete si ne face sa simtim tragismul acestei situatii
Cei care ar fi trebuit sa descrie oamenilor lumea spirituala au pierdut orice legatura cu spiritualul. Este ca si cum s-ar spune:
Stilul din partea a 2-a din Faust, cel in care se gasesc strofele lui Ariel, intrucit nu seamana cu stilul din partea intai, nu poate sa fie opera aceluiasi om; Goethe nu poate fi decitun mit.
Rationamentul este acelasi cu al exegetului care a pierdut orice contact cu sursele oculte, cu toata munca si devotamentul pe care le-a consacrat studiul Bibliei.   Descoperim aici un aspect trofic al umanitatii si ne dam bine seama cat este de necesar sa ne reintoarcem la sursele vietii spirituale.
Pentru a cunoaste spiritualul, trebuie sa-l cautam sub infatisarea sa vie.
Iata aceasta cautare se va face, caci este o aspiratie irezistibila sufletului omenesc.  
Sa avem incredere in aceasta dorinta si aspiratie a sufletului si a inimii spre un nou contact cu sursele spirituale, spre o intelegere a sensului profund si veritabil al stravechilor documente religioase; pe aceasta incredere se bazeaza forta care insufleteste munca noastra in domeniul spiritual.
Sa ne patrundem de aceasta incredere si vom obtine adevaratele fructe pe calea care ne conduce spre viata spirituala.


                                           ,... sunt de folos aceste informatii ???


                                                                     domnita     
    

                            
                                

Postări populare de pe acest blog